Votaţi postul cu cel mai mare blogger român, VisUrât

Încă mai aveţi timp să votaţi postul cu cel mai mare blogger român în viaţă, VisUrât, din ultima etapă a concursului de pe bloggeri.ri la care a participat şi Primul Blog Moldo-Român. Click pe I like this!

Concursul Bloggeri.ro la final. Hai, încă un vot că nu muriţi!

Votaţi “PROSTITUATA-FAR. Inspirată de şi dedicată lui VisUrât, cel mai mare blogger român în viaţă” Click pe I like this!

Votarea pe bloggeri.ro se amână

Citez de pe bloggeri.ro: “Din cauza problemelor aparute azi cu bloggeri.ro (site-ul nu a functionat o mare parte din zi), am prelungit perioada de publicare a articolelor pentru etapa 3 pana maine, 28 Noiembrie 2007, ora 23:59. Va multumim pentru intelegere!” Nu îmi rămâne şi mie decât să vă mulţumesc pentru înţelegere şi să sper că mă veţi vota de mâine încolo.

PROSTITUATA-FAR. Inspirată de şi dedicată lui VisUrât, cel mai mare blogger român în viaţă

citise pe un blog că prostituatele sunt un bun public, faruri pentru marinari

de-atunci descarcă mai motivată cu limba-macara saliva dintr-o gură în alta,

molfăind vapoare pe sub poduri larg deschise

întotdeauna după fumează ca un fachir disponibilizat din lipsă de performanţă

se ştie frumoasă ca armonica din gotan project,
i-a zis-o odată un francez fără bani, despletindu-i bretelele

crede numai în fuste cu picioarele bătute-n tocuri-cui

se ascunde sub farduri şi riduri, chiar şi atunci când visează amsterdamul,
dormind mai mult din inerţie

uneori se îndrăgosteşte, dar niciodată nu ştie de cine

îşi defragmentează memoria în fiecare noapte,

zilele şi le-a lăsat într-o copilărie lungă cât un beţişor de chupa chups

fiecare bucurie şi-o trece într-un un jurnal intim, scris în excel

şi-a promis că atunci când nu o să mai poată o să îşi cumpere un leagăn

până atunci, aşteaptă în debarcader, cu un umăr dezgolit în loc de bilet

P.S. Cu această dedicaţie lui VisUrât (cu subînţelesuri pe care sper că le va descoperi) închei concursul de pe bloggeri.ro care, deşi marcat de partea de scandal inerentă pentru spaţiul RO, a fost o experienţă foarte plăcută, poate chiar utilă pentru mine. Dacă la începutul concursului eram convins că, pauză, chiar aş avea şanse să câştig, acum realizez că nefăcând parte din reţeaua bloggerilor români, cu un blog ce a făcut abia o lună, este foarte mult de muncă pentru a ajunge cu adevărat sus. Votarea va fi posibilă doar de mâine.

UPDATE: Sunt tari cei de la AdSense, eu scriu despre prostituate şi ei bagă anunţ cu “Moldovan women, for serious relationship only…”, LOL!

Etapa II pe Bloggeri.ro VOTATZI-MAAAA!!!

Click pe I like this!

Aici e articolul!

Concursul de pe bloggeri.ro devine tot mai interesant!

Pe 10 noiembrie organizatorii concursului de pe bloggeri.ro au afisat pe site anuntul urmator:

„NE CEREM SCUZE PENTRU CERTURILE APARUTE IN ULTIMELE DOUA ZILE PE BLOGGERI.RO. STIM CA E A ZECEA OARA CAND NE CEREM SCUZE, DAR NU PUTEM MONITORIZA 24 DE ORE DIN 24, COMENTARIILE SI RELATIILE DINTRE CONCURENTI SI MEMBRII JURIULUI. MAINE O SA DECIDEM CE MASURI LUAM, DUPA CARE O SA PUBLICAM SI AICI DECIZIILE NOASTRE. VA MULTUMIM PENTRU INTELEGERE!”

Pe 11 noiembrie aflu de pe un post al lui DeMaio ca unul din sponsori se numara printre concurenti. No comment!

Oricum, eu unul va indemn constiincios sa participati si voi la acest concurs, chiar daca din a doua etapa (unul din membrii juriului de anul acesta e un fost concurent care intrase in concurs la prima editie dintr-a doua etapa si a castigat). Cine stie, poate-poate…

UPDATE: Ca sa nu mai spuna lumea ca dezinformez:D. Concursul de pe bloggeri.ro e organizat de comunitatea Voce. Unii din membrii acestei comunitati au postat in concurs. Unii spun ca ar fi imoral, altii pretind ca nu puteai interzice cuiva sa participe in concurs, dand exempl un eventual concurs organizat de Google si cu membri de pe blogspot neavand posibilitatea de a participa la concursul respectiv. Va las pe voi sa judecati ce si cum…

UPDATE LA UPDATE: Voturile articolelor din etapa 1 de concurs, au fost oprite! Incepand de astazi puteti publica articolele etapei cu numarul 2. Trebuie sa mentionez ca doi dintre membrii juriului s-au retras. Sper ca in continuare lucrurile sa decurga normal. Succes!

Al doilea post pe bloggeri.ro şi cum votează unii membri ai juriului

După cum s-a înţeles, sper, postul cu Cioran şi turism sexual e al doilea post din concursul de pe bloggeri.ro Pentru el, vă rog să votaţi din 18 noiembrie. Am citit un comentariu al unui membru al juriului care nu zicea deloc de bine de primul meu post… În acelaşi timp, acelaşi membru spunea că a dat şi peste posturi monstruos de mari pe care nu a avut chef să le mai citească, LOL. Asta cum vine? Fie posturile nu sunt acceptate din start în concurs dacă tot sunt monstruos de mari, fie, dacă sunt acceptate, fii bun şi le citeşte, nu? Mă rog… Aşa “este” concursurile în RO, no wonder…

VOTATZZZZI-MA!

Click pe I like this!

Viaţa de noapte în România: între misoginism à la Cioran şi turism sexual

Cioran zicea în „Amurgul gândurilor” că nu atât din instinct cât din groaza de plictiseală atârnăm de femeie. Tot el revine şi completează: „Din frica de singurătate a lui Adam a plămădit Dumnezeu pe Eva şi de câte ori ne năpădesc fiorurile izolării am oferi Creatorului câte o „coastă”… În cazul în care mai citiţi acest post, o să vă asigur că nu m-am prostit de tot amintind de Cioran, deşi ar trebui să zic de distracţie şi viaţă de noapte în România.

Nu voi încerca aici un demers de manieră apofatică sau catafatică (a propos de Cioran) despre „singurătate” şi valenţele ei, voi rezuma doar spunând că una din manifestările evitării acesteia este şi multiplcarea singurătăţilor pentru crearea mitului de comuniune sau/şi comunitate, adica „ne-singurătate”. Cluburile consitutuie unul din modurile de a face acest exod în ne-singurătate, oximoronic vorbind, la care apelează o mare parte a consumatorilor săi. Pentru mine cluburile însă sunt un catalizator spre desprinderea zgomotoasă într-un absolut de scurtă durată ca urmare a unui eveniment fericit: o zi de naştere, terminarea sesiunii, luarea examenului pentru permisul de conducere, câştigarea concursului pe bloggeri.ro.

Eu asociez mersul în club cu sexul, deşi, evident, pentru al doilea element „weekendul” se întâmplă să vină mult mai des, chiar dacă la fel de zgomotos şi alcohol-free. În ambele cazuri însă, principiul de bază e că o poţi face oriunde, dar nu cu oricine, nu neapărat din impulsuri de castitate şi commitment, cât mai ales datorită unui ritual anume de care ţi-e greu să te desparţi şi fricii unui necunoscut care s-ar putea să nu îţi placă. Astfel, conservatorii naivi alde moi, intră încet-încet într-un program de fidelizare atât club, cât şi sex.

Tocmai de aici şi reiese faptul că un mare procent din clubberii, atât români, cât mai ales străini, au cluburi preferate spre care se îndreaptă constant datorită tipologiei adânc înrădăcinate în circuitul distracţiei de noapte. Deşi în România proprietarii de cluburi încă mai osciliează între un club de formaţie polivalentă (un amestec de discotecă de prost gust cu bături cât mai variate şi liste de preţuri corespunzătoare) şi club axat pe un anumit target group, în ultimul timp s-a observat o creştere a numărului celor din a două tabără.

Poate şi datorită acestui trend, a fost posibilă publicarea unui studiu sociologic al vieţii de noapte din România inserat în paginile revistei Food&Bar Magazine. Studiul semnat de Tom Wilson, unul cu alură de “research la mişto”, punctează destul de precis 7 categorii de “savuratori ai vieţii de noapte”. La un scroll repetat pe aceste categorii, am ajuns la concluzia că eu aş putea intra în: Expaţi, fiind din MD, dar nu am bani, Agăţători, dar nu mai am voie şi Studenţi, dar parcă un doctorand nu mai pute a student. În concluzie, rămân în afara categoriilor, rezervându-mi libertatea de a juca roluri diferite în funcţie de circumstanţe şi grup.

Pentru orice amator de distracţii nocturne care se întreabă caragialian „Eu în ce club merg?”, oferta din capitala României, de exemplu, în materie de leagăne ale vieţii de noapte nu pare a fi foarte variată, în comparaţie cu alte capitale EU. Există vreo 10 cluburi mai îngrijite cu preţuri şi atmosferă apropiate de cele occidentale, completate, cel puţin în zona de centru, de baruri cu atmosferă şi preţuri acceptabile. O caracteristică aparte pe care mi-au împărtăşit-o nişte buni prieteni britanici şi francezi e şi faptul că în mai toate cluburile din Bucureşti, dar şi cele de pe litoralul românesc siguranta nu e o problemă, iar fetele sunt mult prea frumoase.

Pentru alţii însă, clubul şi alte localuri adiacente sunt exact ceea ce pentru Cioran era femeia: o scăpare de plictiseală şi izolare. Se pare că unii chiar au reuşit o combinaţie a celor două în România. Spre deosebire de acei prieteni ai mei care nu întreceau limitele unei bunecuviinţe de consumatori de viaţă de noapte, pentru alţi străini România s-a transformat într-o adevărată ţintă a turismului nocturn. Grupuri de bărbaţi, de obicei în jur de sau până în 10, cu vârste mai mult decât onorabile, se dedau la adevărate escapade hebdomadare în paradisul românesc al preţurilor de nimic. Sunt turişti pentru care Casa Poporului e locul de unde mergi în vale ca să ajungi la oficii de schimb valutar, iar Piaţa Universităţii e cel mai sigur indiciu pentru a ajunge uşor pe Magheru, la fete frumoase. Uneori, angajează direct sau indirect şi câte vreun ghid prin talazurile nocturne ale Bucureştiului, sau, în cazul celor mai experimentaţi, Timişoarei, Sibiului, Clujului, Iaşiului şi,
vara, Constanţei.

Deşi unii încearcă să categorisescă viaţa nocturnă a acestora drept „turism de şarm”, până la urmă tot turism sexual rămâne. Aceşti „turişti tomantici” mai au la dispoziţie cluburile de striptease şi saloanele de masaj pentru a completa lista activităţilor de buni consumatori ai vieţii de noapte. Atât unele, cât şi altele, sunt, în mare parte, bordeluri mascate, cu preţuri destul de umflate şi showuri de proastă calitate. Totuşi, ar fi o eroare să las pe final o impresie a vieţii de noapte văzută prin sticlele aburite de ochelari ale vreunui moş libidinos din Italia sau Spania. Până la urmă, fiecare are dreptul la viaţa de noapte pe care şi-o alege. Cum spuneam la început, convingerea mea e că nu contează unde, ci cu cine, aşa că orice recomandare ar fi de prisos.

Un episod legat de viaţa de noapte, mai concret de un pub de pe lângă facultatea de Arhitectură din Bucureşti, îmi va rămâne întipărit pentru totdeauna. A fost o seară frumoasă, transformată într-o noapte promiţând multe, dar care s-a terminat cu o dimineaţă de coşmar: îmi pierdusem actele. A urmat o declaraţie la poliţie. La bar nu mai era nimeni: urma să se închidă pe perioada sărbătorilor de iarnă. Am luat o foaie, am scris numele meu şi numărul de telefon şi am strecurat-o sub uşă. După 6 ore de somn-nesomn mă sună cineva. „Sunt proprietarul, unde ziceaţi că aţi pierdut actele?” Aveam acolo paşaportul, permisul de şedere, buletinul, permisul de conducere, chiar şi abonamentul pe metrou. În acea zi mi-am promis solemn că nu voi mai merge niciodată prin cluburi şi baruri cu actele după mine, strângând fericit în mână urmele unei nopţi aproape furtunoase rămase pe nişte poze plastifiate alcătuind o quasi-arhivă a existenţei lui Constantin Codreanu. Şi dacă am început cu Cioran, de ce să nu închei tot cu el, îndemnându-vă cuminte la escapade nocturne de bonton: „La ce bun să-l frecventăm pe Platon, când un saxofon ne poate face la fel de bine să întrezărim o altă lume?”

Cum îmi votaţi posturile din concurs?

Simplu. Accesaţi lista participanţilor (o să mă vedeţi acolo înregistrat ca inconstantin), îmi vizualizaţi postul, comentaţi (cei de la bloggeri.ro dau un premiu celui mai aprig comentator, so…) şi votaţi. Votarea începe din 8 noiembrie.